Avem toti zile in care simtim ca nu suntem buni de nimic, ca daca nam exista…lumea ar fi  la fel…nu s-ar schimba nimic…poate ca ar fi chiar mai buna fara  mine…
                          Exista zile cand ne propunem sa ajungem la cer…sa atingem universul…dar noi nici n-am parasit atmosfera….Exista zile cand vrem sa pictam un tablou…desi nu avem nici culori..nici idée..nici experienta…dar vrem sa fie un tablou bun…zile in care vrem sa  punem pe o foaie de hartie ce simtitm….si sunt atat de multe de zis incat nici nu stii cum sa incepi
                            Exista zile in care ne dorim atat de mult ceva…si suntem asa de siguri ca vom avea asa ceva….incat nu ne mai gandim la mica posibilitate de a nu avea acel lucru…dar noi il dorim mult..si sunte siguri ca il vom avea…
                              Exista zile in care credem ca totul ne apartine….”de ce am luat 7 la franceza? Profesoara asta idioata trebuia sami dea 10”…”De ce nu  este mancarea deja facuta?cine sunt eu sa stau sa fac de mancare?”….de ce nu mai vorbeste cu mine?
                               Exista momente in viata tuturor in care tacerea este atat de asurzitoare…incat o auzi mai tare decat oricand….
                             Exista zile in care vrem sa spunem cuiva ”te iubesc” dar nu stim cum sa o spunem…desi o simtim atat de puternic…De cele mai multe ori gasim cele mai idioate modalitati de a spune ce simtim…(.prin alte persoane, prin mesaje, prin jurnale…pe net…)
                           Exista zile in care un ignore poate sati zguduie lumea…(DA…tacerea chiar e asurzitoare)…
                             Exista zile care incep la fel ca toate celelalte …dar de fapt sunt atat de diferite:

                               Prima data cand te-am vauzt…ai trecut prin fata mea..pe coridor..miai zambit si ai trecut mai departe.Era o zi la fel ca oricare alta(cel putin asa credeam atunci)..cu toate fenomenele naturii (ploaie..soare…furtuna..nori..) Nu stiam cine esti?de unde vii?incotro te indrepti?  Dar aveai o privire..cum nu am mai vazut pana acum…atat de calma si calda…care ascunde atat de multe mistere…care stie atat de multe…in atatea domenii…  A doua oara ne-am intalnit la concert…Atunci am aflat cum te cheama…si am realizat ca avem atatea in comun…(aceeasi formatie preferata….aceleasi ocupari…aceleasi intrebari)…Dupaia am inceput sa vorbim. La inceput despre nimicuri…apoi despre lucruri mai intime….  Dupaia ai aflat ce simt…intr-un mod foarte ciudat…nam stiut cum sa ti-o spun altfel…(“iti spun tie ca sai spui lui ca  il iubesc”)
Nu stiu daca te-a deranjat faptul ca te iubesc…sau modul in care ai aflat-o…

                           M-am indragostit de tine intr-o zi ca oricare alta…in care cerul prevestea ploaie grea…Ti-am spus ca vreau sa incerc sa pictez ceva…sa duc ceva pana la capat..de data asta…si tu m-ai ajutat…mi-ai facut tabloul inzecit mai viu si mai vesel, mai realist…m-ai schimbat…si iti multumesc pt asta…

                           Dar cine sunt eu sa ma bag in viata ta asa?Sa apar pe neasteptate…si dupaia sa-ti cer iubire? Cine sunt eu sa cer perfectiunea? Cine sunt eu sa  cer sa nu mai faca valuri marea?