Un basm cu Fat-Frumos

- Ti s-a intamplat vreodata sa privesti o persoana straina , sa fie prima oara cand il
remarci si sa iti placa? Sa il vezi doar pe el , chiar daca esti inconjurat de o multime de oameni , sa te atraga desi nici nu il cunosti? O intreaba Ana pe prietena sa
- Da, dar nu de multe ori. Prima data cand in vezi si iti place de un necunoscut te
gandesti ca ai innebunit si ca nu are cum sa te atraga ceva atat de mult la un strain, asa ca mergi mai departe, iti vezi de viata ta , iar strainul va fi uitat  in mometul in care te duci acasa , raspunse Simona
- Da, dar ce faci daca il revezi dupa cateva luni si iti dai seama ca e el. Ai vrea sa ii
spui ca il stii , dar ar suna mult prea ciudat si il lasi sa plece pentru a 2 a oara, fara sa spui nimic.
- Stai, unde vrei sa ajungi? Ce s-a intamplat?
- Prima data cand l-am vazut, eram la o petrecere cu o prietena buna de-a mea. El
canta la bas  impreuna cu restul formatiei sale. Eu nu mai auzisem o formatie de rock cantand la un bal, asa ca pot spune ca eram curioasa sa vad de ce sunt in stare. Mi-am facut loc prin multime pana aproape de scena. Melodiile imi erau cunoscute si imi placeau. Sala era plina de oameni, si totusi ochii mei s-au oprit asupra basistului si au ramas acolo timp de cateva minute. Imi placea. Avea ceva ce il deosebea de restul oamenilor din sala. Dupa ce au terminat de cantat , au venit  altii si eu am continuat sa dansez si  sa ma simt bine.
         Dupa o vreme, in timp ce ma duceam spre scoala, ma intalnesc cu un fost coleg de clasa pe care nu il mai vazusem de mult. Am ramas sa vbim putin.In timpul conversatiei noastre apar 2 baieti, colegi ai lui :Radu si Tudor. Am facut cunostinta si ne-am plimbat timp de jumatate de ora pe strazile Bucurestiului. Radu mi se parea cunoscut. Intr-un final mi-am dat seama ca era basistul la care ma uitasem timp de cateva minute la balul acela. Nu mi-a venit sa cred. Pana la urma am inceput sa vorbim pe internet. Eram fericita ca l-am recunoscut si ca vorbeam cu el. Mi s-a parut interesant si sincer de la inceput. Chiar m-a intrebat daca vreau sa cantam impreuna (eu la tobe, el la chitara). Pe zi ce trece ne intelegeam din ce in ce mai bine, aflam lucruri interesante unul despre celelalt. Am inceput sa vorbim nonstop: dimineata,seara, la pranz, nu conta. Mereu aveam ceva sa ne spunem. Toate discutiile erau interesante.
          Ne-am cumparat cartele cosmote pt a putea vbi mai mult.
          Dupa o sapamana jumate de discutii am vrut sa ne intalnim. El a venit cu chitara lui acustica si mi-a cantat cateva cantece stiute. Eu eram in paradis. Avea o voce atat de placuta si canta atat de frumos la chitara incat m-a fascinat. Ma simteam in alta parte, undeva in alta lume inca necunoscuta mie complet atunci. M-am simtit in siguranta , libera… Desi era intr-un parc plin de lume, eu il vedeam doar pe el. In mintea mea eram doar noi doi acolo…
            El imi tot spunea ca ii plac ochii mei, ca sunt frumaoasa, ca am petrecut momente frumoase impreuna, ca ii e dor de mine si ca vrea sa ma vada cat mai repede.. Si eu ma rugam sa treaca timpul mai repede pt a-l putea revedea mai repede
              Imi trimitea cele mai frumoase mesaje pe care le-am primit vreodata. Mereu m-au lasat fara cuvinte. Mi-au parut mereu sincere (sau cel putin asa credeam eu atunci)
             Atunci Ana se ridica de pe pat, se indrepta spre telefon si incepu sa ii citeasca prietenelei sale fragmente din anumite mesaje
             “Eu stau intins in pat si ma gandesc la faptul ca ziua de azi a fost minunata si asta doar datorita tie, tu cu ochii tai verzi si cu cu zambetul tau minunat. Si uite ca ma gandesc la tine pana si la ora 1 noaptea si imi e din ce in ce mai dor de tine……….”
              “Eu ma tot mir cum de ai reusit intr-un timp atat de scurt sa patrunzi prin intunericul din mine si sa ajungi undeva in partea stanga a pieptului unde ai aprins o lumina ce a cauzat o reactie in lant. Numeste-o cum vrei, eu nu ii gasesc o denumire exacta. Ai reusit sa ajungi pana la inima mea si ti-ai scrijelit numele pe un perete si iti multumesc pt asta……..”
             “Te iubesc mult de tot. Nu stiu ce numesc ceilalti perfectiune, dar pt mine esti perfecta……”
              
            Amandoua fetele erau foarte emotionate, aproape ca le dadusera lacrimile, dar era o emotie placuta. Trecuse de mult de miezul noptii si ele nici nu realizasera. Erau mult prea prinse de povestea Anei.

            -Frumos, foarte frumos, esti tare norocoasa. Continua te rog

       Dupa urmatoarea intalnire eram deja impreuna.  Ne tineam de mana incontinuu, ne imbratisam, el imi facea masaj, luam amenzi pt ca stateam pe spatiu verde, saream la saltele, ne plimbam prin tot parcul facand poze… Ne simteam f bine impreuna
             Pana la a 3 a intalnire a ajuns sa imi spuna ca ma iubeste, ma viseaza, ca ii sunt draga, ca ii e foarte dor de mine  si lista poate continua la nesfarsit. Am fost mereu sinceri unul cu celalat. Nu ne ascundeam nimic. Spuneam mereu ce simtim si ne ajutam sa intelegem lucrurile confuse. Mi-a daruit pana si un trandafir minunat, rosu, pe care l-am presat
               S-a purtat atat de frumos cu mine, mi-a facut atatea complimente. Imi dadea lucururi fara sa ceara nimic inapoi. M-a ajutat mult, uneori chiar si fara sa vrea
                      
             Deodata Ana se opreste din povestit. Primise un mesaj. A zambit gandindu-se ca e de la el. Il deschide si citeste
             “Imi pare rau dar nu mai pot, nu mai pot sa mai continui asa. Ma simt ca o stana de piatra. Am incercat, chiar am incercat, dar adevarul e ca nu simt nimic. Am fost indragostit de idea de a te iubi. Pentru tine nu simt nimic. Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta. Spune ceva! Spune ca vei fi bine! Stii, exista anumite decizii pe care le facem care nu o sa stim niciodata daca au fost bune sau rele. Sper ca vei intelege”
                  
             Ana a ramas cu telefonul in mana si nu stia ce sa raspunda. Nu ii venea sa creada. Se terminase, pe atat de repede pe cat incepuse. A inceput sa planga cu lacrimi de crocodil. Simona nu stia ce sa spuna. Se apropie de prietena sa si ii spuse:
            -Mai e valabila povestea de adineauri, sau ti s-a schimbat parerea?
             -Nu, povestea ramane aceeasi, spuse Ana. El numai i-a dat un sfarsit.
            -Dar simti tot ce ai spus?Il iubesti?
             -Tot ce am spus e adevarat. A fost frumos
            -Daca te-ai intalni cu el pe strada acum, ce ai face, ce i-ai spune?
            - Daca l-as vedea acum pe strada, nu as vedea decat un cap intors catre o alta lume. Lumea noastra nu a existat niciodata. E intererant cum intr-o relatie dintre un baiat si o fata in care exista dragoste (sau cel putin asa se spune), in mometul despartirii, cel care pleaca isi vrea bucata de suflet inapoi. Oare poate cel parasit sa supravietuiasca doar cu o jumatate de inima. Tu ai putea?
  Nu se poate trai cu o jumatate de inima si cu multe amintiri….decat in trecut